UMBRA 5

E aici. Da . Mereu a fost. Il simt cum se apropie din ce in ce mai mult de mine. Stomacul mi se face ghem, respiratia isi schimba ritmul devine sacadata si arzatoare, o senzatie de vid se imprastie in tot corpul, simt cum muschii imi incremenesc -ca si cum un cub de gheata se prelinge pe coloana vertebrala si senzatia se inzeceste in tot corpul. Tremur. Tot corpul e scancit intr’o asteptare incordata. Acum ca stiu ca e langa mine picioarele mi se inmoaie si gandurile se atrofiaza intr’o simtire, cea a respiratiei lui pe spatele meu inghetat. Ochii mi se inchid si mainile cad moarte pe langa corp iar capul cauta caldura sa. Mana galbena imi mangaie parul cu o miscare mladioasa iar buzele trandafirii se apropie in liniste. Degetele lungi ating umarul. Trupul nu’mi mai rezista si se prabuseste inert la pamant. Ii simt surasul, pe buzele mele iar gandurile lui ma dor. Cel mai mult atunci cand nu le stiu. Ma ingreuneaza cu cuvinte pompoase. Ii vad durerea in zambetul alb si lacrimile siroiesc-pe fata mea.

De atunci imi controleaza fiecare gand, fiecare simtire, cele mai dulci cuvinte de la el le’am auzit, cele mai triste tot ale lui au fost, e ca un etalon pentru tot ce va veni, el decide. El imi induce starea de panica dar tot el pune frau fiecarui instinct si imi calmeaza simturile. Imi cutremura intreaga fiinta cu un gest, un cuvant, o privire. Imi citeste gandurile si nu se inseala niciodata. E al meu, mereu va fi.

Treieste in mine. Mereu o sa fie aici. La mana mea dreapta.

Cine e el ?

Esti tu, Umbra !