DIMINEATA 1

Dimineata. Obloanele sunt ridicate, soarele intra in camera prin ferestrele largi. E o camera mica, rustica: un fotoliu din impletituri aurii, o masa mica inghesuita intr’un colt pe care stau aruncate cheile, pahare, carti si alte nimicuri, in stanga un paravan galben cu motive florare acopera un perete alb. Patul mare si alb umbreste restul camerei, deasupra lui un tablou in culori vii. Ma trezesc amortita, lumina imi intra in ochi si mi’i inchide imediat. Imi intorc capul spre partea cealalta a patului si vad un cap ravasit odihnindu’se, zambesc ca pentru mine stiind ca nimeni nu ma vede. Imi intind corpul si imi lungesc mainile anevoie sperand sa ma dezmeticesc mai repede. Aud un scancet si imi intorc privirea spre El. Isi ridica usor capul si experimenteaza aceeasi senzatie a luminii puternice inchizandu’si ochii strans si schimonosindu’si fata intr’un zambet revoltat. Se ridica intr’un cot si imi zambeste greoi. Desi e dimineata ii vad ochii obositi cautandu’mi umbra subtire. Ma ridic. Deschid geamul si mirosul sarat al marii imbiba toata camera, vantul caldut intra si el miscand cearceaful facut ghemotoc. Ma intorc spre El si vad ca asteapta, ma pun la loc pe pat ca el sa isi tranteasca, obosit, capul pe picioarele mele. Zambeste copilareste si asteapta sa ma joc cu parul lui, asa cum o fac de obicei. Imi multumeste din priviri apoi inchide ochii si zambeste tamp, satisfacut. Ii vorbesc usor, pare ca nu asculta dar imediat ce termin deschide ochii si ma priveste atent. Ii ridic capul, ma dau jos din pat, il trag si pe el dupa mine si il imping afara din camera mica. E un coridor ingust, lumina e mai slaba aici. Isi lasa greutatea in mainile mele, ma lupt cu el pana la iesirea din casa. Afara nisipul cald arde talpile iar valurile se agita zgomotos. Ii dau drumul la mana si alerg grabita spre mare. Ma intind cu fata spre soare, valurile agitate ale marii ma uda pana la solduri. Vine langa mine si zambeste ciufulindu’mi parul. Incepem o noua zi.