INTOARCERE

Întoarce-ţi faţa spre mine destine
Vreau să-ţi vorbesc, legat sunt de tine.
Aş vrea să ştiu unde mergi, de unde vi
Mă duci spre verdeaţă, sau mă târăşti prin pustii

Am mintea tulbure, pierdută în ceaţă
Fugind de moarte, ascunzându-mă în viaţă.
Vrând să fiu veşnic voi risca să mor,
Fără a cunoaşte măsura măsurilor.

Nu-ţi râde în barbă ca marele mim,
Căci nu am ghicit un semn făcut de destin,
Pe-o scenă-n penumbră, prea slab luminată,
Ascuns de decor, cu faţa mascată.

Eşti singur pe scenă, doar eu îţi sunt spectator
Şi n-am să te aplaud destin trădător.
Cobori de pe scenă, aproape de mine,
Căci esti al meu, dar fără mască destine.

Dă-i liber frâu gândirii mele,
Să pot să cred în mândrele iele,
Nu-mi da în noapte doar vise deşarte,
Şi-n zori să duci iubirea departe.

Iubesc începutul primilor paşi
Te rog destine, iubirea să-mi laşi.
Nu îmi fura ce noaptea mi-e drag,
Ca-n zori să plâng cu capul pe prag.

ps. din lipsa de idei tot eminescu2 tot cu aprobare :D are multe poezi faine