NOAPTEA TARZIE

Noapte tarzie … intuneric … frig …Doar ochii imi licaresc in acesta camera ingrozitor de trista. Parca si lumina felinarului se afara ma deranjeaza. Nimic … nimic in jurul meu … doar o speranta infantila si amintiri … multe amintiri … triste … frumoase … amintiri ale clipelor cand strangeam bratele in jurul meu si plangeam … amintiri ale clipelor cand eram atat de fericita incat imi venea sa-mi strig lumii intregi fericire … sa spun tuturor … sa-i fac pe toti sa vada, sa simta bucuria din privirea mea … fericirea din sufletul meu … Amintiri … e tot ce am … si nu le las sa plece … niciodata … sunt ale mele … pentru totdeuna … nimeni nu mi le poate lua … Ciudate cuvinte, nu? Niciodata … Intotdeuna … De fapt ciudate sunt contextele diferite in care le-am folosit … in care noi oamenii le folosim … Mi-aduc aminte … Offfffff … ce trist suna acest “mi-aduc aminte”! … Mi-aduc aminte cand mi s-a spus “nu te voi parasi niciodata!” sau “Te voi iubi intitdeuna”! Aud si-acum ecoul … ecoul rasului meu … radeam de fericire … simt si acum acele lacrimi fierbinti de fericire ce-mi inundau ochii … Dar … e doar un ecou … un simplu ecou ce sparge linistea apasatoare … iar lacrimile care le simt, sunt lacrimile de acum, insa sunt reci, triste …

Prea multa liniste, enervant de multa … prea multa tristete, insuportabil de multa! Ecoul acela … se departeaza … parca nici nu-l mai aud! Caldura acelor lacrimi ingheata … nu le mai simt … s-au uscat … Nu mai simt nimic, poate doar nimicul din mine … Da! inca il mai simt … nimicul din mine … pentru cat timp oare ? Nu stiu … nici pe mine insami nu ma mai pot intelege … de altfel, cred ca nu m-am inteles niciodata … am perceput sfarsitul inaintea inceputului … Cum sa ma poata intelege altcineva daca eu nu o pot face … ? … Ce vreau acum? Ce mi-as dori? Nu stiu … poate un pic de lumina … poate un pic de caldura … poate macar un hohot de plans sau de ras … sau poate doar acest nimic in care ma afund …

Dar NU! Totusi nu ma pot stinge in “nimic” … n-as mai fi EU. Iar eu nu sunt asa … nu sunt o femeie slaba … nu pot permite “nimicului” sa ma inunde … sa ma faca roaba lui … NU! Eu nu pot pierde! Eu pot doar renunta … Poate o voi face, dar nu acum …

Acum, as vrea sa … as vrea … Hmmm … Dar dorintele exprimate nu se indeplinesc niciodata … Totusi … As vrea sa … Stii tu oare ce-mi doresc?

26.11.2009

Ce-am vrut atunci? Ce mi-am dorit? Mi-am dorit sa … sa aud din nou acele cuvinte … Le-am auzit … ca mi le-ai daruit din nou. Vezi? Dorintele neexprimate se indeplinesc intotdeuna …
Si-am promis in acea seara ca daca le voi mai auzi vreodata … n-am sa mai doresc nimic … niciodata …
Mereu se intampla asa si de fiecare data, dupa ce obtin ce mi-am dorit, doresc din nou altceva …

Acum as vrea sa … Ce imi doresc acum, nu sunt doar cuvite de iubire ( caci le primesc mereu, in fiecare clipa) … nu imi doresc iubire (caci o am deja, o traiesc, o primesc, o simt) … Ce imi doresc acum este ceva mai presus de iubire, de cuvinte, de simtaminte … Sa spun? Mai bine nu! … Asa, cu siguranta, dorinta mi se va indeplini … Totusi … As vrea sa … Sunt sigura ca mi se va indeplini si aceasta dorinta … atata timp cat mi-o doresc si cred in ea … Nu as permite sa nu mi se indeplineasca …

Si, de data aceasta nu mai promit ca va fi ultima, caci nu va fi … Atata timp cat tu existi … mereu voi dori cate ceva … Ai idee oare ce mi-am dorit?