Holbate ca ai ce sa vezi

Care este provocarea ? Provocarea este sa fim noi .Nu trebuie sa uitam cine suntem. E mai usor decat am crede. Pentru unii pare insa imposibil . Dupa cum imi spunea Vanilla , pentru ea e Big Deal aceasta chestie . Si pentru mine e. Nu vreau niciodata sa uit cine sunt . De asta am prieteni . De asta il am si pe el . Pentru ca ai nevoie de altii care sa iti aduca aminte cine esti .


Cine sunt ? Sunt un om singuratic , melancolic , profund . Sunt o etern indragostita , o romantica absoluta . Sunt acel om care iubeste soarele si luna incat intr-un gest de nebunie ar putea sa isi ucida ambele iubiri decat sa fie nevoit sa renunte la una . Sunt eu. Acelasi EU pe care vi-l prezint zi de zi , acelasi EU pe care nu il vedeti niciodata . Sunt sincer de felul meu insa nu prea va puteti baza pe asta . De multe ori ma mint pe mine asa ca nu e o certitudine ca ce spun si gandesc acum este ce vreau de la viata sau ce vreau de la voi. Iubiti-ma asa cum sunteti sau urati-ma ! Ce vreau sa spun ? Fiti acolo !


Ce ma face fericit ? Viata . Tot acest amestec de zambete si lacrimi ma face sa pot fi eu . Nu regret nimic. Viata e prea frumoasa ca sa ai regrete . Sunt lectii care nu sunt mereu gratuite . Trebuie sa profiti de orice ocazie . Nu am facut asta mereu si nu regret pentru ca stiu ca in cazul meu e altfel. Eu pot invata mai tarziu. Pot invata cand vreau . Pot fi eu ! Nu sunt obligat sa merg la o lectie de care voi avea nevoie maine ! Si maine in nici un caz nu voi avea prea putin timp .


Sa nu uitam de MUZICA. Sunt dependenta de MUZICA . E parte din viata mea . Fie ca sunt deprimata sau in al 9-lea cer muzica este acolo . Ma astepta mereu cu bratele deschise . Cu ce ma ajuta muzica ? Imi da o viata cand uit ca am si eu una .


Prieteni ? Am ! Si numarul nu va conta niciodata . '' Am '' este cuvantul magic . Odata ce un prieten a intrat in viata mea nu il voi mai lasa vreodata sa plece . Am destui prieteni . Au intrat in viata mea si nu vor sa mai plece . Nu spun ca daca ar vrea i-as lasa vreodata :)


Natura ? Parte din viata mea ? Nu am nevoie sa merg insa intr-o padure , sa merg la munte , la mare pentru a o avea . Pielea imi e scoarta , inima e miere , lacrimile sunt valuri si zambetele , ce ar putea fi zambetele daca nu razele blande ale unui soare ce arde in mine . Natura sunt eu . O vad , o aud , o simt , o traiesc !


Speranta ? E glasul meu interior . E lira care imi alina gandurile , ochii , vocea , inima , viata . Speranta este una din marile mele iubiri . Si chiar daca va pleca , la fel ca orice mare iubire, se va intoarce .



De ce sa lasi problemele de-o parte cand de fapt ele fac parte din viata ta? E ca si cum mi-as lasa sufletul in cusca unui tigru, tarandu-mi corpul agale pe strada printre fete cunoscute dar atat de straine…


Zambesc trist si trec mai departe, la alt nivel.


Ma asez pe o banca dintr-o mie. Soarele ma orbeste cu caldura lui, dar totusi mi-e atat de frig…


Mi-e dor de mare… Marea imi limpezeste gandurile si-mi spala pacatele. Imi place sa-mi ingrop picioarele in nisip si sa renasc. Briza ei ma slefuieste si ma schimba. Ma dezbraca si ma inveleste cu propria-i prospetime, imi lumineaza ochii si-si ascunde simfonia dincolo de ei.


Ma trezesc pe o pajiste intinsa, de un verde-smarald. In dreapta mea muntele, pe care zapada nu se incumeta sa-l paraseasca nici in mijlocul primaverii. In stanga, padurea in toata splendoarea ei.


Nu ma apasa decat un singur lucru: rautatea. Ma plang cerului de rautatea oamenilor din ziua de azi, ma plang fluturilor, albinelor, veveritelor, tuturor!


Dar oare de actiunile mele sunt constienta? Imi vad eu, intr-adevar, putinele calitati si defectele ce s-au inmultit pe parcursul a celor 13 ani? Sunt eu cu adevarat cea care ramane singura sau cea care paraseste?


Intrebarile continua sa faca parte din orele mele de somn. Un adevarat proces. Despre raspunsuri? Voi minti spunand ca nu le voi cunoaste niciodata… Si ca sunt o lasa care fuge in continuu cand da de greutati…


Dar adorm. Si lacrimile se preling pe hanoracul lui… Si il pateaza.