ALTCINEVA

O singura seara. Una singura. O seara in care voi fi altcineva. O seara in care voi uita de tot, de ziua de maine, de reguli, de tine. Taxiul goneste pe Victoriei de cateva minute si se opreste usor in fata unei case impunatoare. E o casa mare, alba cu ferestre inalte. Gradina e luminata discret. Imi asez o masca mica, bej, cu arabescuri reliefate in catifea si cobor din masina joasa. Vantul usor de vara isi impinge rasuflarea rara printre crengile copacilor, corsetul e bine strans , imi impune o rigiditate ferma si o respiratie lenta. Ma indrept spre usa casei unde gazdele (presupun?!) mascate isi intampina invitatii. Un barbat inalt cu par negru si masca alba imi saruta mana ceremonios si ma conduce intr’o sala luminata plina cu lume. Cu totii poarta masti ce descopera mai mult sau mai putin din fata purtatorului. Domnul inalt se apropie de urechea mea si imi complimenteaza tinuta. Are buze subtiri, palide si obraji fini. Stiu cine e. Ii primesc complimentul si incerc usor, usor sa ma indepartez de el. Vad grup de femei cu rochii stralucitoare. Ma scuz politicos si ma indrept spre grupul de femei care discuta aprins. Ma intreaba ceva , le raspund absent fiind fermecata de decorul camerei. Tavanul e inalt, peretii sunt tapetai, pe laturile camerei sunt asezate canapele cu perne decorative si masute albe. Mobila e frumos arcuita cu colturi rotunjite, picioare serpuite si noduri buclate. O scara lata de marmura rece duce la un etaj superior al casei, in capul scarii e un ceas mare care indica ora 11 si 7 minute. Privirea mi se opreste asupra unui barbat cu o masca neagra. Nu il vad prea bine dar pot spune ca are buze pline, rozalii. O femeie voluptoasa isi aseaza mana pe pieptul lui si se apropie de urechea barbatului spunandu’i ceva. Zambeste usor si ii ia mana intr’a lui, o saruta si se indeparteaza. Luminile se sting si o muzica fluida inunda camera, ma trezesc dansand cu un om cu pelerina si un pic cam vorbaret. Privirea’mi intalneste niste ochi negrii, sticlosi. E El, barbatul cu masca neagra si buze pline. Tine un pahar in mana si ma priveste pe furis. Dansul se termina, ceasul arata 11:40. in spatele meu apare, ca o fantoma, masca neagra. Imi zambeste politicos si imi intinde un pahar cu un lichid rozaliu, parfumat. Il accept. Se apropie de urechea mea si imi spune ceva. Nu inteleg, muzica e prea tare. Ii spun si pare ca intelege pentru ca imi intinde bratul si ma conduce pe scara alba. La etaj lumina e slaba, ajunsi pe un coridor ingust ma saruta si printr’un gest insearaca sa imi dea masca jos. Il opresc si ii zambesc sarutandu’l. Pare uimit dar accepta. Ma ia de mana si ma conduce intr’una din camerele aliniate de’a lungul holului. Camera e spatioasa, are un pat mare cu lenjerie aurie, fina din satin. O masa rotunjita sta intr’un colt si o oglinda mare in fata patului, in stanga e o usa dubla. Picioarele imi tremura de emotie si simt cu trupul mi se zbate in corsetul strans. Observa si el si ma priveste tacut, satisfacut de efectul pe care il are asupra mea.

E ora 2 si 13 minute. Cobor pe scara de marmura cu corsetul slabit dar cu masca fixata pe fata umeda.