Fericirea sa o aflu si eu Copil Hoinar

Asta e pentru drumul acela lung catre casa , si pentru asfaltul rece si ud si murdar, si pentru statia improvizata de tramvai, si pentru prietenii cu care cant pe strada sau in oricare alt loc , si pentru cafeaua de dimineata , si pentru cinciul de la geografie , care apare si la Anca , si pe tramvaiul ala blestemat plin de amintiri, pe acelasi loc ca si ieri , ca si mereu , la alea trei scaune din fata.
Pentru ca sincer la ora asta , acum , dupa o asa zii plina de plictiseala si stres si zambete doar ca sa nu le mai aud pe ele cu " Aoloooo , ce dracu ai patit? " , de parca nu ar stii...
Mi-e atat de dor , dor imi e sa beau lumina , ca in clipa care o sa vina fericirea sa o aflu si eu .... copil hoinar... Si nu mai stiu , mi-e atat de dor de vara(Una din acele seri de vara , cand ei stateau ascunsi sub o patura , pe o banca , afara. ) , si mi-e atat de frica de ce-o sa mai fie si mai vine si anotimpul acela rece si atat de distant si cred ca cel mai dor mi-e dor de tabara , sau , doar de vara , sau nu stiu, poate ca mi-e dor de ultima seara din tabara, seara aceea de vara, pe care nu v-am descris-o niciodata , dar stiu ce vreau sa fac. E ceva mai discret si asa vreau sa si ramana , cum scriam de dimineata pe caietul de psihologie : "Numai, gata! Tin in mine si atat mi-a fost si mi-a ajuns ; acum plec, va las , sa raman eu cu blestemul acesta afurisit care a cazut ca un traznet desupra mea si care se numea ... vreau sa ii uit numele. "