CE CAUT

Am pornit in viaţa asta singur. Cum pornesc toţi.
Cu pasii ghidati de vesnicii parinti, am ales un drum. Probabil si singurul. De la o varstă fragedă am pornit in căutarea mea. A propriei mele identităti. Dar pană la urma ce cautăm?
Mergand singuri pe străzi, mai mult sau mai putin populate, iti dai seama că nimănui nu ii pasă de tine. Nimeni nu va veni dacă vei plange, sa vadă ce ai pătit. Te va privi cu scarbă sau cu milă.
Am vrut sa descopăr niste taine care pană la urmă, tot necunoscute au rămas. Am devenit o minciună in căutarea adevărului.
Dar din toti pasii gresiti, cu toate că nu am invătat nimic, am avut niste experiente fantastice, am cunoscut persoane extraordinare care imi vor rămane mereu in minte.
Am reusit să nu mă limitez la ceva si să vreau totul sau nimic. Si chiar dacă de multe ori nu am primit nimic, nu m-am lăsat. M-am zbătut pentru tot.
Aflat poate la un capăt de putere, la o trecere spre maturitate, imi aduc aminte de toate momentele ce au trecut. Fericite sau nefericite. Bune sau rele.
De persoanele care au trecut prin viata mea si nu au lăsat nimic, si de persoanele care au trecut prin viata mea si au lăsat o parte din ei, mie. Ca si cum as fi fost special. Regret că nu am demonstrat ca pot fi. Că am fost usor de manipulat. Că am fost un idiot fără scrupule acolo unde trebuia să fiu intelegator.
Dar pană la urma, din experientă trebuie să inveti nu?
Cel mai ciudat te simti cănd repeti aceiasi greseală de 20 de ori. Te simti neputincios in fata schimbării. Dar trebuie să treci peste. Trebuie să inveti. Si pană la urmă, să poti să zici: am făcut-o si pe asta!
Vreau să nu mai am regrete. Vreau să fiu apreciat pentru cine sunt.
Dar pană la urmă cine sunt să vreau atatea. Nu sunt cu nimic mai presus decat oricine. Poate as vrea. Dar nu o să fiu. Dar pentru cineva, pot fi tot. Pot fi tot si pot dărui tot.
Prin sentimentele contradictorii care se zbat in mine, prin sangele care incă pulsează, imi dau seama că incă respir, incă mai am pentru cine să respir.
Asa că, de ce să nu caut? Sau de ce să nu stau să fiu gasit? Sunt incă aici. Mereu voi fi. Imbrăcat altfel, gandind altfel, dar tot aici voi fi.
Din blocul cu oameni de otel, cu oameni fără sentimente, sunt omul care este de sticlă. Sunt omul care se poate sparge. Sunt omul care trebuie ingrijit. Dar salvează-te. Totul este nimic, si nimic este totul.
Si pană la urma, ce caut?