Frica de foame

« Ce legătură are Hitler cu industria modei + publicitatea? (II)
Cronica unei crize alimentare anunțate »

Frica de foame
vezi toate articolele de Ana Barton
30 aug la 12:55 212 comentarii 2407 vizualizari.

Chiar cred că una dintre cele mai mari frici ale oamenilor e că s-ar putea să ajungă să nu mai aibă după ce să bea apă. Nu sunt puţini cei care, când aud cuvântul foame, îşi amintesc că a trecut mult prea mult timp de când n-au mai mâncat ceva. Dacă zici foamete, deja simt un gol în stomac. Aşa e şi cu zăpezile cele mari, unii spun că din ‘54. Când auzi de ele de la cei care le-au trăit, îţi vine să pui plapuma pe tine în toiul verii. Raj lt.rez. ştie de la cei buni ai lui cum au fost vremurile cele grele ale marii foamete. M-am gândit că s-ar putea să vreţi şi voi să ştiţi cum erau oamenii acelor timpuri care, deşi recente, par adesea cu totul şterse de pe feţele faptelor zilei.

Am dereticat in garaj sin gradina, am transpirat lishca, dupa care am facut un dus cu apa calaie, mai mult rece, dupa care ma luat durerea la cotzaitoare, chestie care ma face sa nu mai poci sta in pozitia misionarului. Am ramas putini dar buni. Crema. Elita carevasazica. Vatz zacuschit Dna Ana? Vatz invinetzit? Ati pus zarzavat pentru la iarna? Vedeti ca sa anuntat foamete. Oi lua un sac de fasole, doi de malai, trei de faina ca sai urc in pod. Sami amintiti sa va zic despre maica lu maica, cu foametea din Moldova. Ea e din Neamt.

Pin 85 sau 86 am fost in vizita la maica lu maica in Neamt. Un sat linistit cu oameni mai mult decat cumsecade, muncitori, naivi cat cuprinde. Mam dat eu jos din Dacia mea 1310 Sport, pe care mio cumparase taica ca nam ramas nici in anu ala repetent carevasazica. Iam dat batranei o duzina de basmale iar mosului un carton de tigari Cismigiu. La aspect cakentu, care va amintititi. A iesit mosu in fata portii si sia aprins una ca sa se dea mare la martalogii lui. Am uitat sa va zic ca batrana ma sorbit din opchi, a ceput sa planga, sa rada, sa se vaite de reumatisme si de moshu care o suduia din te miri ce.

Dupa vun ceas iam urcat in masina ca sa mergem in satu apropiat la neamuri ca sa le dam cadouri, ca maica mia pus dacasa de toate, chiar si siraguri de margele. In anii aceia nu avea nime in sat masini, doar domnii de la oras, asa ca mine. Cand am ajuns in satu vecin, ma imbratisat mos Ghita – un zambet si doua oase, fratele maichii, de ma lasat fara aer. A scos o bardaca de vin nohan si mia zis sa bem. Pentru ca mam cam codit, mia tras una pe umar de ma bagat sub masa. Iam zis sa nu mai dea in mine ca ma supun. Am scris cam mult si nici nam povestit despre foamete. Stop Raj, ca nui forumu matii!

Maica lu maica avea in batatura oi, boi, capre, gaini, rate, bibilici, gaste, vaci, vitei, porci. Bani navea. Iam zis ca are prea multe animale si doi batrani nau ce sa faca cu atatea si cai oboseste peste masura. Mia zis ca daca vine vreo foamete caia din 47 ? Iam zis ca chiar daca o veni, statu socialist are grije de fiii ei, ca acesta are rezerve de grane pentru popor. Mia zis ca jaba, ca nare incredere. Am constatat ca chestia cu foamea sa impregnat in genele celor care au patimit patuncea si in genele unora care nau trait vremurile acelea, cacum ar veni cu elefantii care stiu drumu la apa desi nau fost nicicand in partea aceea de savana sau ca pisica caresi linge pisoii pe burta dupa cei alapteaza ca sa ragaie ca bebelusii. Eructaţie carevasazica, ca sa ma exprim mai academic.

Maica, mamaitza si tataitzu ziceau can timpu foametei din Moldova, oamenii erau schelete umblatoare. Cel care putea sa puie o mamaliga pe masa considera asta ca fiind un festin. Tataitzu sa dus pin zona Olteniei dupa grau si malai, ca aia nu fusesera afectati de seceta, dar umblau oficialitatile sa le confiste granele, ca ei ziceau ca se face specula. Parintii mamei erau mai mult decat omenosi si nau tinut la avutul lor. Au mai impartit oropsitilor si astfel au ramas ei insisi fara grane.

Despre marea foamete din Moldova, miau (scriu legat, dupa cum stiti, din mare respect pentru siameza mea toanta) narat maica si taica lu maica, doctorul Gelber si David Altarescu – rabinul din Buhusi, ambii evrei de frunte cu care natia romana sa mandrit. Rabinul a murit mai acu cativa ani la Buhusi. Are un fiu, Lucian care paremise sa mutat in Israel. Ei bine, evreii astia, pe timpu foametei, siau rupt bucatica de paine de la gura si leau dato romanilor infometati. Taica lu maica si cu rabinul au fost trimisi in 44 la munca fortata in Basarabia. Domnu David penca era evreu iar taica lu maica penca palise un plutonier gras care fura din mancarea soldatilor. Ei miau povestit despre masacrul de la Odesa, savarsit de brava ostire romana in august 41, relatat de romanii de acolo. Chestiile astea i leam povestit profesorului de istorie din liceu, care mia zis sami bag mintile in cap, ca ceea ceam auzit is minciuni. Iam spus sa se duca in pla mea, ca taica lu maica nu minte, nici domnu Altarescu, rabinul din Buhusi. Profu avea la vo 25 de ani atuncea si stia el dracului mai bine. Ca sa ma ierte profu, a trebuit taica sa contribuie iar si iar cu un carton de kent.

Trebuia sa scriu despre foamete, dar am narat alte cele. Pe taica lu maica la alungat tacsu dacasa in 47 ca sa fie o gura mai putin de hranit. Pe surori nu lea alungat, ci lea zis sa se marite. Taica saracu a ajuns in Constanta dupa o saptamana de calatorit pe si sub vagoane, cu funinginenpopou sin nas. Acolo lau luat niste italieni piun vapor, iau dat de mancare dupa care lau trimis la plimbare, dar tataitzu sa ascuns printe carbuni si dupa un somn ca de moarte sa trezit prin Mediterana. A ajuns in Italia. Daca se insura pacolo, nu va mai stresam io acu.

Cand eram mai mititel simi faceam vacantele in Neamt, pentru ca eram mofturos la mancare, tataitzu imi zicea sa nu mai fac nazuri, can timpu foametei el manca o boaba de fasole cun botz de mamaliga. Au aia pacolo o fasole cu bobu cat destu mare de la mana stanga. Asta cand ii fiert bobu, ofcors carevasazica. Se cheama fasole bacauana pentru cei care navetz cultura generala, in spetza cultura fasoleasca. Mai datiodracu, nici chiar asa: o boaba cun botz de maliga. Io crez ca exagera oleaca. Domle, moldovenii astia pun la murat orice: mere, pere, prune, dovlecei, gutui. Fac tuica din orice, chiar si din sfecla. Creca in timpu foametei beau tuica casadoarma sa nu mai simta foamea. Tuica din sfecla e un deliciu. Bei un kil, borasti doua.

Babele din neamu maichii, dupa 75 de ani iau calea bauturii, desi la viata lor nau fost consumatoare. Dupa aceasta varsta, maica lu maica le cam frigea cu rachia si cateodata mai sempiedica si cadea pin colbu ulitzei. Lumea radea, dar cu multa ingaduinta, nicidecum a batjocura, caci era o mamaie inimoasa, miloasa tare, nebarfitoare, meseriasa in ale gatitului, ca orice moldoveanca. Pe la parastase se mai chitrofonea ea, ca nu ducea la beutura. Ce, mult ii trebe la o baba ? Io am prinso bine si pe maica lu maica lu maica. Aveam vo 15 ani cand a murit. A trait 99 de ani. Intro zi a intrebato pe fiesa, adica pe mamaita, cati ani are. Maica lu maica ia zis ca 99. Atuncea ia zis ca nui frumos sa traiasca 100 de ani, cai prea mult si nu se cade sa mai ia pensie de la colectiva. Ia zis ca maine va muri, desi era in putere caci in fiece zi indopa gastele si baga destuncur la gaini ca sa vaza daca au oua. Ca si maica lu maica, dupa 75 de ani bea rachie, dar nu cu oricine ca era simandicoasa. Doar cu preotu ca ea fusese boieroaica si avusese tigani pe mosie la care tinea ca la ochii din cap, ca nu erau tiganii ca acuma. Cand se clatina, popa o lua subtzioara sio aseza cu grija pe ceva. Io am intrebato pe maica lu maica, cum a fost cand mumasa sia propus sa moara, ca nu prea credeam ca se poate una ca asta. A zis ca da, se poate. Stia sa faca fermece de bine, sa descante cum sar zice. Daca te duceai ca aveai nusce si batzu de chibrit se cufunda, era clar ca aveai o problema. Preotu zicea ca nui pacat, ca face numai de bine. Admitea ca era tare credincioasa.

La Memorialul durerii, stramamaia cu fratele ei au fost pomeniti in doua emisiuni. Fratele ei si ginerisu, adica tataitzu, au fost schingiuiti ca nau vrut sa dea averea la colectiva. E siacu in gara din Buhusi o cruce ridicata in anii 50. E a lui fratele stramamaiei. Sa aruncat in fata trenului. Fugise din beciul militiei, iarna, descult. Lumea a strigat ingrozita cand a vazut ce vrea sa faca, dar na mai putut sal salveze. Gelber, doctoru, a fost la un pas sal scape, ca se afla pe peron, chiar sa julit din cauza fugii. Daca nu se impiedica, il salva sigur. Gelber era un mare medic intrun mic orasel, avea har cam ca doctoru din filmu Vraciu. Era un mare idealist, un mare naiv, un excelent chirurg care putea sa opereze si la Londra, dar na vrut. Era un evreu pentru romani.

In satul mamaitei era unu Lichi. In timpu foametei ajunsese sa aiba 35 de kile. Fierbea buruieni si manca susai frecat cu sare. Prin 55 fusese numit intro functie de conducere datorita studiilor sale avansate care au constat in septe clase. Acuma era omu rotofei deja. Cineva a facut o gluma proasta. Ia gatit o fripturica de pisica. Omul a mancat, ca era gatita bine, cu mirodenii, si a mai tras sio bardaca cu vin rosu. La o saptamana a aflat ce mancase, ca ala se laudase pe la amici. A dat in icter negru si-n doua luni a merlito. De ce vam povestit intamplarea? Daca servea matza fripta in timpu foametei, nu creca patea ceva. Dimpotriva, baga el matza la microunde (!). Demult, diabetul era o boala mai rara. Preotul satului detinea aceasta boala. In timpul foametei, omu sa vindecat. Fusese obisnuit cu mese imbelsugate.

Am avut treaba, daia nam postat. Dna Ana, aveti matza acasa? Sa nu va luati. Siameza mea a dormit ieri toata ziulica, rascracarata, si noaptea a avut chef de cotelit. Nu ia scapat niciun coltisor necotrobait. Programul ei este acesta: se trezeste, se bungineste, mananca, miauna vo doua ceasuri aiureantranvai. Ca sa taca, trebe so iei in brate si so dezmierzi vun ceas. Cand se bungineste, are mare grija sa acopere rahateii cu nasap. Dupa vo juma de ceas sentoarce sa verifice daca na umblat careva la ei. Responsabil cu indepartarea rahatilor sunt eu, caci fimea si nevastamea is sensibile nevoie mare. Vecinu de peste drum ma intrebat de ceo tzau, ca nu da lapte, miere, oua. As fi vrut sal intreb si io de ceo tine pe nevastasa, ca e guresa tare, lenesa, urata cu crengi, stramba, betiva, dar am tacut.