BUCURESTI

E deja intuneric, becurile s’au aprins dar parca lumina lor e oarba. Ma urc intr’un tramvai aproape gol. Ma asez pe scaun si ma uit pierduta pe geam. E frig chiar si in tramvai, am mainile de un alb livid pe langa rosul aprins al unghiilor. In dreapta mea se aseaza o batrana cu o respiratie greoaie, are fata brazdata de trecerea timpului iar mainile ii tremura pe o sacosa neagra parca prea grea pt mana scheletica. Expresia batranei ma intristeaza, are ochii mici, pleoapele ii infunda in orbite, gura ii e lasat in jos – ma duce cu gandul la o masca de carnaval … una trista si infricosatoare.

Imi pun castile in urechi si incerc sa ma rup de peisajul grotesc ce ma inconjoara. E o melodie trista, o schimb imediat, azi ma intristeaza mai mult ca niciodata. Imi inchid ochii si imi las capul pe geam, il simt rece si ma face sa tresar. Un miros acru, de piata ma face sa ma uit scarbita in jur … sunt la Obor. Moby- why does my heart feel so bad. Melodia e perfecta pt starea mea si a tot ce ma inconjoara. Ma uit pe geam si vad cum copii de tigani, desculti asteapta in statia de pe parte cealalta .. rad, se imping… dar pe mine ma intristeaza. Tramvaiul porneste si ma lasa cu privirea atintita asupra lor. Un barbat cam pe la 35-40 de ani se aseaza in fata mea, are ochii de un albastru intens, ma duce cu gandul la tatal meu dar mainile ii sunt mult mai muncite si haina groasa ii e carpita la coate. Tramvaiul se opreste brusc si aud o voce injurand de mama focului, e a vatmanului. Cobor intr’un tarziu si traversez o strada ingusta. O masina se apropie cu viteza si opreste la cativa metri de mine, e o masina mare. Un domn in varsta claxoneaza insistent cu un ranjet scarbos pe fata’i imbatranita.

E o lume zgarcita in care educatia tine de domeniul trecutului, rafinamentul e un basm iar bunul simt e o valoare necesara pe care toti o pretind dar celor mai multi le lipseste. In care visele sunt singurul deliciu, vorbele o poarta spre poveste iar gandurile fantasme mai mereu uitate. O lume trista in care mintea ne e prelucrata dar nu si inima.

Ajung acasa ceva mai trista decat am plecat. Gasesc casa goala, stinsa.