PLOAIE METAFIZICA

Posted on iulie 5, 2009 by Cip

20080606174839_rain

Stau si ma uit la galosii inca uzi. Desi pletele mi s-au uscat, amintirea buzelor tale pe ele inca dainuieste. Dar aici nu va fi iar vorba despre tine ca de obicei, ci despre mine. Despre un mine ud si visator, cum de mult nu m-am mai gasit.

Candva credeam sincer ca ploaia incepe sa-si piarda semnificatiile si sensurile oferite adevaratilor indragostiti. Cred ca m-am inselat. Ma bucur ca m-am inselat. Ploaia imi pare din ce in ce mai des intr-o relatie intima cu fiecare om pe care il uda, relatie ca aceea dintre 2 indragostiti, ea invelindu-l pe el in ea si pe amandoi cu o patura groasa, a carei semnificatie sa nu se stie decat de ei.

Sentimentul avut in repetate randuri cum ca toate lucrurile mici si frumoase se profanizeaza prin adoptarea si acordarea lor de sensuri si simboluri de catre oricine se crede in anume stari m-a parasit. De fapt in acest sentiment se ascundea dorinta mea de a nu fi invadat de normal si de lucruri comune, pastrand ciudateniile si ideile ca fiind cat mai originale. M-am inselat, nimic din acestea intamplandu-se. De fiecare data cand ploua oamenii alearga in continuare sa se adaposteasca, iar eu in continuare imi mentin pasul incet si molcom, savurand stropii ce imi saruta pielea.

Candva am intrebat pe cineva daca noi comunicam cel mai mult prin cuvinte sau necuvinte. Mi s-a raspuns categoric ca prin necuvinte, si am cazut de acord. Cuvintele sunt utile din perspectiva in care pot schita necuvinte, mai departe rostul lor din perspectiva emotionala se pierde.

Zambete si hohote de ras, sah jucat pe fuga, plete ude, trupuri arzande, analize si emotii. Vise ce se implinesc acum, sau vise ce se implinesc inainte de a fi visate. Totul facut in flacari, cu pasiune. Caci asa cum stim cu totii “The only bites not to be forgotten are those when you bite to break skin!”.

Si sunt cicatrici nevindecate, ganduri nerostite, zambete fara motiv… doar pentru ca…