STILL WANT A CHANGE

Şi atunci când s-a săturat de lumea lui, a plecat. Nu vroia să mai respire prin ea, să trăiască prin ea.
Îşi dorea propriile sentimente, propriile dorinţe. De atunci, totul era palpabil pentru el. Simţea aerul parcă pentru prima dată. Respira singur.
Ea plângea. Nu ştia ce se întâmplă. Nu ştia că l-a pierdut. Într-un acces de furie a căzut. Nu s-a mai ridicat. Nu ştia că totul e trecător. Nu ştia că totul putea fi şters.
El a râs. Nu ştia de ce, dar a râs. A râs când a văzut un semafor. A râs când a văzut un câine. A râs când a văzut un bar. Prin râsul lui, ea se stingea. După un timp, s-a întors. Un alt om. Cu noi experienţe, noi sentimente, mult mai dur, mai ambiţios, mai rece.
Ea nu îl mai aştepta. Era prea târziu pentru ei. Îşi dorea atât de mult o schimbare încât a devenit exact ceea ce îşi dorea. Şi nu era bine. Pentru nimeni. A rămas doar speranţa.