FERICIRE SI CARTI

Week-end perfect, presarat cu momente de meditatie, introspectie, filosofie, placere, candoare, frumusete, finete, moarte si poate chiar dragoste.

Totul a inceput la ora 17:00 vineri seara. Trezit dupa un somn scurt pe ritmuri punk, imbracat si plecat la cenaclul literar galatean “Noduri si semne”. Pe drum am purtat o scurta, dar educativa si placuta discutie cu Laura. La cenaclu am citit cateva poezii, dupa care le-am auzit recitate chiar de autorul lor. De notat ca eu si Cornelia aveam amandoi esarfe, ca 2 emo-punk-eri ce eram. Nu am putut sa stau pana la sfarsitul intalnirii cenaclului intrucat aveam bilete la teatru, la piesa “Recviem”.

Dupa piesa am mers impreuna cu mai multi colegi la o cafea. Toti ma intrebau cum mi s-a parut piesa, si pareau uimiti cand le replicam ca nu stiu, ca inca nu stiu. Am explicat ulterior ca a mi se cere sa explic ce parere am dupa o piesa imediat dupa caderea cortinei e la fel ca a mi se cere sa descriu o casa in totalitate, cadn eu sunt inchis intr-o debara din ea. Pentru a explica si a intelege ce sentiment sau gand m-a cuprins la un moment dat, e imperios necesar ca acesta sa se sfarseasca, pentru a-l putea aprecia cat mai putin subiectiv. In plus, pentru mine o piesa se termina la ceva timp dupa caderea cortinei, cand incep sa ies din ea si sa cobor pe pamant, iar in momentul in care mi s-au aderast intrebarile, eu eram amortit sau poate dimpotriva, simteam prea intens. In ambele cazuri, senzatia e aceeasi : cadere in sine, interiorizare totala, lipsa semnalelor exterioare. Revenind la cafea, trebuie sa discut ceva cu colegii mei despre acest lucru, dar astea nu ne privesc decat pe noi.

A doua zi, sambata, m-am trezit brusc putin dupa ora 8, in urma unui apel telefonic. Nu va detaliez ce a urmat, tot ce va spun e ca am trecut prin momente de uitare completa, extaz, paroxism al simturilor, paroxism al interiorizarii, fericire.

Restul zilei mi l-am petrecut lucrand, cu o pauza de 2 ore. Debordam de energie, si astfel am decis sa lucrez, sa mai recuperez cate ceva.

Astazi, duminica, am purces la a 8-a editie a Schimb de carti. Si a fost frumos. Am avut o stare destul de buna, si astfel nu prea am tacut (scuze Adi!), m-am bagat in orice discutie, si mi-a placut. Am discutat cu Miruna despre fericire, si chiar in acelasi timp am simtit cum aceasta ma cuprinde. Era din cauza Corneliei, care mi-a oferit o imagine inedita ( multumesc!, Cornelia). Cu Alex am discutat despre inutilitatea filosofilor si multe altele, alaturi de Adi, Marian, Madalina si prietenul ei. Lemon avea un ghiozdan super, pe care l-am vazut cand am simtit cum imi pleaca un picior, ca urmare a dorintei posesorului de a-si lua geanta de la picioarele mele. Au mai fost si prietena lui Lemon, Elena, Razvan, Cristi , Alexandra,Cristi si Alice, Madalina si o colega de-a ei al carei nume nu il stiu.

Dupa schimbul de carti mi-am mai luat o esarfa (alb cu negru de data aceasta) de la acelasi magazin de pitzipoance de care iti ziceam tie, Cornelia.

In continuare am fost pe faleza in compania unei fete, care a reusit sa intregeasca fericirea ce mi-a cazut pe umeri in acest weekend. Si uite asa, draga mea Miruna, sunt fericit. Si ai si tu o parte din vina.

Deci pana la urmatorul schimb de carti, lectura placuta.