DROG

Sunt absolut convins ca e bine ce fac. Dar doare. Si tocmai din cauza ca stiu cat de benefic imi va fi pe termen lung doare atat de tare acum.

In fiecare secunda durerea creste exponential. SI in fiecare secunda ma gandesc sa renunt, sa las bratele jos si sa fug sa cer indurare. SI in fiecare secunda ma scarbesc pe mine, ma urasc tot mai mult din cauza lasitatii si a acestor ganduri, din cauza incapacitatii de a-mi suporta consecintele deciziilor demn.

In fiecare secunda ma urasc tot mai mult, si ma dispretuiesc tot mai mult.

Pentru ca in fiecare secunda decad tot mai mult. Pentru ca sunt un drogat care a intrat in sevraj, care nu doarme nopti gandindu-se la drogul sau, si care tanjeste dupa o doza. Dar sunt un drogat care vrea sa se lase, sa nu mai prizeze drogul cel putin pentru moment. Problema e ca drogul acesta imi ofera niste stari extatice iesite din comun, insa ele dispar imediat ce doza mi-a ajuns in organism, si uneori chiar in timp ce o introduc in corp.

Ma urasc tot mai mult pe secunda ce trece, cu fiecare pas ce il fac ma vad mai aproape de a ceda tentatiei si slabiciunii, si asta ma face sa ma scarbesc tot mai tare de ce a facut acest drog din mine.

Poate in noaptea aceasta voi dormi, poate contractiile musculare vor slabi si eu voi putea sa asez pleoapa pe pleoapa macar pentru cateva minute.