Pentru tine

Vine o zi cand nimic nu mai e cum ai vrea sa fie. Da, absolut nimic. Cand viata ta se face praf, si cand simti ca, prin faptul ca respiri, nu faci nimic altceva decat sa mai consumi o mica parte din oxigenul atmosferei. Fiecare miscare a ta este inutila, fiecare gand, asa cum vine, asa si pleaca. Totul e inutil. Vrei sa dormi… mult, si mai mult, si mai mult…
Si da, iti spun tie toate acestea. Si le simt in fiecare clipa a existentei mele infime. Si nu, nu sunt perfect, si nici macar nu am avut vreodata pretentia ca as fi. Gresesc, si gresesc mult. Dar fiecare greseala pe care o fac este o bucata din mine, un “EU” negativ de care incerc sa scap, bucata cu bucata, strop cu strop.
Poate spune oricine ce vrea, si stiu ca tu nu ma crezi, dar in adancul sufletului meu stiu ca te-am iubit enorm de mult, si stiu ca si acum o fac. Daca nu as fi facut-o, acum nu as fi scris asta. Dar chiar, nici macar nu mai stiu sa scriu. Mintea mi-a fost incetosata complet de tine, de fiinta ta, de spiritul tau care umbla nestavilit prin mintea mea.
Dovezi de afectiune poate nu am fost in stare sa-ti dau, si imi pare rau. Dar cu toate astea imi aduc aminte in fiecare clipa de momentele noastre. Doar eu si tu. Atat ne trebuia. Parul tau care-mi mangaia usor fata, aroma ta de flori mici si albe, care inca o mai simt in nari si o pastrez vie in mine. Trupul tau frumos de la cap la glezna, chipul tau angelic, ochii patrunzatori si zambetul cald. Toate mi le amintesc. Si vocea ta, vocea care ma alina cand imi viata imi taia sfoara podului pe care ma clatinam frenetic deasupra prapastiei. Tu ma prindeai si ma salvai. Si vocea ta inca imi rasuna in minte cu fiecare clipa care trece, iar momentele in care te aud si, chiar daca stiu ca nu era decat imaginatia mea, te ascult sorbindu-ti fiecare cuvant pana la ultima picatura, ca pe o cupa plina cu nectar.
Am incercat cu fiecare gest al meu sa te fac sa zambesti, sa te fac fericita si multumita de ceea ce-ti puteam eu oferi. Am incercat sa-ti readuc fericirea in tine, si sa-ti reincalzez inima, sperand ca daca eu te voi iubi in deajuns de mult, acest lucru va conta.
Jocurile degetelor noastre care se contopeau usor in mangaierile sublime, momentele in care dormeam imbratisati si simteam ca nimic rau nu mi se poate intampla. Respiram impreuna, parca sincronizandu-ne fiecare miscare a corpului intr-un dinamism aparte.
Totul prindea culoare pentru mine cand te vedeam fericita, cand stiam ca tu esti bine, pentru ca tu esti mai presus de orice pentru mine acum. Te simt in fiecare clipa, si parca nu-mi doresc nimic altceva. Si regret, regret acele momente in care te-am facut sa te simti prost, acele momente in care nu te-am mangaiat cu vorbe dulci si priviri pline de dragoste.
Insa nu regret nimic din tot ce a fost si ce este intre noi. Regret doar posibilitatea unei despartiri. Pentru ca multi si-au pierdut pana acum muza, si nu vreau sa ma alatur si eu clubului acesta deloc exclusivist.
Ce am scris mai sus nu poate fi numit scrisoare, pentru ca nu este formata din cuvinte, ci din bucati mici si mari de suflet, curat si pur. Pentru ca tu mi-ai curatat sufletul, si pe tine am ajuns sa te iubesc curat.
Sper ca nu vei disparea din viata mea pe neasteptate, dar daca totusi o faci, sa iti amintesti de lacrima pe care am varsat-o acum pe foaie si de faptul ca cineva, aici pe lumea asta te-a iubit cu adevarat.