MONSTERS

Categorie aparte de oameni, extrem de aroganti si siguri pe sine, care au mereu un zambet pervers si sfasietor pregatit sa il arunce in discutie. Greu de iubit intru-totul, dar extrem de “iubibili” usor, si placuti de avut in prezenta, prin faptul ca dau un aer degajat in care domneste totodata incordarea, si ofera mereu siguranta viitorului.

Ciudat ca ei nu cunosc viitorul, nici trecutul, intuiesc prezentul sau il simt, il adulmeca, asa cum un animal isi adulmeca prada, dar se cunosc pe sine si de aici deriva si aparenta lor cunoastere a lumii inconjuratoare. Mereu imorali, excentrici, plini de sine si anti-societate, o urasc dar totodata si-ar da viata sa o schimbe. Absurzi pana la paroxism, isi inventeaza si reinventeaza lumea si sinele clipa de clipa, desi pricipiile lor, putine in general, dar venite parca din alte secole, sunt stabile si extrem de rigide. Ei nu isi pot calca principiile in nici un fel, sunt pregatiti sa isi omoare orice petnru a le respecta, de la sine, pe ca desi il deifica, nu par a-l pretui deloc, pana la tot ce ii incojoara sau traieste in ei.

Greu de iubit complet, prin absurditatea ce lor li se pare perfect logica si rationala, desi mereu uita ca nu toata lumea are acelasi egoism, si mai ales acelasi curaj in a-l urma, sau macar declara. Ascund mereu parti intunecate, au mereu cioburi in ochii udati de lacrimi, cicatrici pe fetele spalate de ura, si mereu reprezinta un pericol la adresa calmului si a placerii sociale, mediocre in opinia lor. Ei nu vor calm, si desi au nevoie de el, il alunga cu orice pret. Disperati sa traiasca, sa aibe experienta extreme, sa spiritualizeze si sa plonjeze in asceze care de care mai arzande si mai vibrande de vid, isi ruineaza trupul sperand ca in ruinele lui isi vor gasi un raspuns la vreo intrebare, o notita pe care sa le fie scrisa culoarea vocii.

Ascund parti intunecate, numeroase pierderi a sinelui, incedieri ale fiintei si suferinte de nedescris. Ei au inteles si au asimilat in fiinta lor ca “Singuratatea nu te invata ca esti singur, ci singurul ! “. Si par pasivi si nepasatori, adesea imuni si inumani, pana si la suferintele lor. Se simt intelesi numai cand sunt intre ei, cand isi vad unii lacrimile in ochii celui de langa ei, cand se vad zdrobiti de fum unii in fata celorlati, cand arogantei lor li se raspunde cu un zambet la fel de arogant, dar mereu la fel de intelegator si atoatecunoscator.

Sunt greu de iubit, aproape la fel de greu de placut, usor de admirat si respectat. Dar deranjeaza. Ei sunt cei care clatina valorile lumii tale, si chiar le face placere sa o faca. Au un fler natural de a nega tot ce e placut si usor, si tot acelasi fler le naste o estetica a uratului, daca nu a hidosului.

Se considera fiinte rafinate, slefuite prin suferinta si auto-analiza. Ei stiu ca suferinta lor e cea care le garanteaza o fictiva viitoare fericire extrema.

Si e normal sa fie asa cum este… poate e doar “parte a obiceiului nostru britanic de a lua droguri” .