DEPENDENTA

Mă enervează la culme pizduţele şi pizdoii [ce fel sună!] care după 3 luni, 10 luni sau chiar un an de zile, spun cu tărie că NU, dar în nici un caz, ei NU se pot lăsa de fumat. Mai mult de atât, ajung să vorbească despre dependenţă. Prostii!

Dependenţă = consumul compulsiv, obsesiv de droguri [inclusiv cele legale], care modifică dispoziţia. Dependenţa este o boală primară progresivă, cronică şi fatală, caracterizată prin consumarea de droguri, pierderea controlului, având consecinţe dăunătoare într-unul sau mai multe domenii de viaţă, negare şi iluzie. Reprezintă una din cele mai negative forme de prostest a unei persoane, asupra ei insansi.

Nu cred că ar trebui să se vorbească despre asta cu atâta uşurinţă, mai ales de o copilă fără nici un fel de experienţă de viaţă. Până la urmă nu e o joacă, e ceva serios. Cum poţi tu, puştoaică de 13-14 ani, să mă faci pe mine să înţeleg că după vreo 5 luni de când pufăi [că aia cu siguranţă nu se cheamă fumat], chiar eşti dependentă!?! Cum să aberezi aşa? E aiurea. E prostesc.
Eu acum nu îmi exprim cunoştinţele vaste cu privire la dependenţă, pentru că nu le am. Vreau doar să o fac pe puştoaica respectivă [care din întâmplare îmi citeşte blogul] să înţeleagă că dependenţa e ceva mult mai complex decât 2-3 ţigări fumate în spatele blocului. Dacă fumatul reprezintă lucrul prin care vrei tu “să pari rebelă”, nu înseamnă că eşti dependentă, nu înseamnă că fără ţigări nu te poţi concentra la ore, şi nu înseamnă nici că nu poţi trăi fără tutun. Înseamnă doar că eşti o alta care suferă de teribilism sau de nebăgare în seamă şi asta nu-i mare căcat, cu toţii o fac la un moment dat. Deşi te-ai scremut să îmi dai un argument raţional despre dependenţă, crede-mă că nu ţi-a ieşit, ci dimpotrivă, te-a făcut să pari foarte proastă. Una e dependenţa şi alta e atunci când simţi o mică nevoie. Două chestii total diferite, dar care sunt confundate de cei mai mulţi oameni.
O să mă aştept la un comentariu din partea ta, în care să vrei să te dai deşteaptă, însă îţi spun sigur că am dreptate la faza asta. Uită-te la mine doar, după un an şi 4 luni, iată că am reuşit să ies din rândul micilor marilor fumători activi aşa cum eşti tu [sau nu]. Şi nu, nu m-am dat cu capul de pereţi, nu mi-am ros unghiile, nu am muşcat din hârtia igienică şi nici nu m-am dat afectată că-mi este greu. Aşa că lasă cu teoriile tale de căcat despre viaţă. Eşti doar o putoasa care speră să impresioneze cândva cu inteligenţa lipsă pe care n-o are. Nu-ţi merge pizdix.