FEELING

Va spuneam mai demult ca acum incerc sa ma las de o dependenta. Am reusit. M-am lasat de tot. Semnele bolii au disparut aproape de tot, doar mici cicatrici ramanand in urma ei, si acelea nu tocmai la vedere.

Nu am mai scris de 6 zile. Nu am avut cum, am fost fericit, si orice as fi scris ar fi fost fara substanta, superficial si efemer, ca si fericirea in sine.

Am inceput saptamana cu o discutie destul de lunga, dar din pacate nu tocmai bogata in argumente din partea interlocutorilor mei, despre singuratate. In cursul discutiei mi-am exprimat ( asa vreau sa cred ) clar punctul de vedere, conform caruia singuratatea e extrem de utila pentru auto-cunoastere si pentru om in sine.

Am fost cu totii de acord cu ideea “Cunoasterea de sine e dincolo de Bine si de Rau!”. Si de aici discutia noastra a atins diferite aspecte : cum poti sa stii cum e o placere daca nu o experimentezi (“The only way of resisting a temptation is to yield to it!!!”), cum te poti cunoaste pe tine, daca nu interactionezi cu alti oameni (pai tocmai atunci te cunosti mai bine, petnru ca esti scutit de gandirea comparativa raportata la ei, si astfel esti la o stare de absolut, in care iti cunosti esenta, nu infatisarea ei) si multe altele.

Mi s-au adus argumente mai mult sau mai putin fragile, dar fara nici un sens. Caci dragilor, nu vorbiti despre ineficienta bogatiei cu omul bogat.

Ma opresc aici caci am impresia ca am scris cuvinte goale, si nu doresc a mai continua in acest fel. Sper ca ce mi-a spus o persoana aseara sa fie adevarat :”Tu esti predestinat unor mari suferinte!”. Iar cand aceste suferinte vor reaparea, eu voi fi tot aici, scriindu-va voua. Sper.